Iarta-ne Doamne

VINEREA MARE. De ce nu trebuie să pui oţet în salată şi ce trebuie să faci dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui

Vinerea Mare, ultima vineri din Postul Paştelui, se mai numeşte şi Vinerea Patimilor (ziua patimilor şi răstignirii lui Iisus) sau Vinerea Seacă, pentru că e zi de post negru.


Prev

Next

   

Vinerea Mare este zi de mare doliu a intregii crestinatati pentru ca este ziua in care Hristos a fost rastignit si a murit pe cruce pentru mantuirea neamului omenesc. Aceasta zi este cinstita mai ales prin participarea la slujba Prohodului Domnului. Este ultima zi din Postul Pastilor si se mai numeste si Vinerea Patimilor sau Vinerea Seaca, pentru ca e zi de post negru, adica nu se mananca si nu se bea decat apa toata ziua.
In Vinerea Mare nu se mananca urzici, nu se foloseste otet pentru ca pe Cruce, Iisus a fost batut cu urzici, iar buzele i-au fost udate cu otet. Credinciosii petrec Vinerea Mare in rugaciune.

VINEREA MARE: Fiind ziua în care Iisus a fost răstignit pe cruce, în această zi nu se ară, nu se seamănă şi nu se sădesc pomi, întrucât nu vor rodi. Femeile nu au voie să coacă, să coasă, să ţeasă, să spele rufe sau să toarcă. Există credinţa că dacă cineva se încumetă a coace în această zi face mare păcat, iar coptura nu este mâncată nici măcar de peşti, scrie Agerpres.
Despre oamenii care nu lucrau în Vinerea Mare se credea că nu vor avea dureri de cap şi vor avea noroc până la sărbătoarea următoare.

Specialiştii în etnografie susţin că, în comunităţile tradiţionale, se considera că Vinerea Mare, odată cu moartea Mântuitorului, deschide un timp al haosului şi întunericului, oamenii rămânând fără protecţie divină. Se spunea că Vinerea Mare ar echivala cu 12 vineri obişnuite, denumirea de Vinerea Seacă explicându-se prin postul negru pe care mulţi oameni obişnuiau să-l ţină.
Cine face vreun rău semenului său în această zi se spune că va fi pedepsit înzecit pentru fapta sa. În unele zone ale ţării se afumă cu tămâie pomii şi casele pentru a le feri de animale sălbatice, de trăsnete, boli şi dăunători. De asemenea, există tradiţia că dacă plouă va fi un an îmbelşugat, iar dacă nu, va fi mare sărăcie tot anul. Tot în această zi nu se mănâncă urzici, existând credinţa că Iisus a fost bătut cu un mănunchi de urzici.
Oamenii din popor cred că postul negru este bun pentru ''secarea'' guşii şi vindecarea bolilor de piele (Bucovina, Moldova, Transilvania), că îl va feri pe cel care posteşte de toate bolile şi îl va face să fie sănătos tot restul anului.
VINEREA MARE: In popor se crede ca daca ploua in Vinerea Mare anul va fi manos, iar daca nu, nu va fi roditor. Unii cred ca, daca se scufunda in apa rece de trei ori in acesta zi vor fi sanatosi tot anul. Femeile nu umplu bors in acesta zi, sa nu se scalde Necuratul in el; nu coc paine sau altceva, sa nu arda mainile Maicii Domnului; nu cos, ca sa nu orbeasca; nu tes, nu torc, nu spala, pentru a nu o supara pe Sfanta Vineri; afuma casa cu tamaie, inconjurand-o de trei ori, in zorii acestei zile, pentru ca ganganiile si dihaniile sa nu se apropie de casa si de pomi. Copiii aduna flori de pe camp si le duc la biserica.
In Vinerea Mare se scoate in mijlocul bisericii Sfantul Epitaf (numit si Sfantul Aer) pe sub care toata lumea trece, pana in dupa-amiaza zilei de sambata. Se spune ca cei care trec de trei ori pe sub Sfantul Aer nu-i doare capul, mijlocul si spatele in cursul anului, iar daca isi sterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.
Dupa cantarea Prohodului Domnului se inconjoara biserica de tot soborul, cu Sfantul Epitaf, care apoi este asezat pe masa din mijlocul bisericii. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumanari si-si jelesc mortii. La sfarsitul slujbei, este obiceiul ca preotul sa imparta florile aduse, care sunt apoi puse acasa la icoane.

În Vinerea Mare, dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare: se crede că cel care se cufundă de trei ori în apă rece în Vinerea Seacă va fi sănătos şi va avea noroc tot anul. Sunt băi purificatoare în vederea întâmpinării Sâmbetei Învierii. Tradiţia este păstrată şi acum în toată ţara.

Sursa articolului

JOIA MARE. Obiceiuri şi tradiţii: CE NU AI VOIE să faci în Joia Sfântă

JOIA MARE. Obiceiuri şi tradiţii. In Joia Mare se praznuieste spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, Cina cea de Taina, rugaciunea din gradina Ghetsimani si vinderea Domnului de catre Iuda. În această zi de joi, parastasurile sunt interzise.

JOIA MARE. Obiceiuri şi tradiţii. In seara acestei zile crestinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Prin Sudul tarii, fetele fac cate 12 noduri unei aţe, punandu-si la fiecare cate o dorinta si dezlegandu-le cand dorinta s-a implinit. Acesta ata si-o pun sub perna seara, crezand ca-si vor visa ursitul. Tot aici se pastreaza obiceiul de a spala picioarele celor din casa (copii) de catre femeile mai in varsta. 

In Vestul tarii, o familie care prepara painea pentru Paste, pentru biserica, o aduce acum cu vase noi, cu lumanari si vin, pentru a ramane pana la Pasti. Din Joia Mare pana in ziua de Pasti se zice ca nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toaca.

In traditiile romanilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimarita. Ea este termenul pana la care femeile trebuiau sa termine de tors canepa. La cele lenese se spunea ca vine Joimarita sa vada ce-au lucrat. Iar daca le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie batrana mergea pe la casele cu fete mari si dadea foc canepii netoarse. Sau copiii, unsi pe fata cu negreala, mergeau sa le indemne la lucru pe fetele de maritat si sa primeasca oua pentru incondeiat de Paste, zicand: "Catii / Matii / Toarse caltii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate tolul sa ti-l vaz! / Si de-l ai, / Sa te - nduri si sa ne dai / Cele oua - ncondeiate / De acolo din covate".

Joia Mare este considerata binefacatoare pentru morti. Acum se face ultima pomenire a mortilor din Postul Mare. In Oltenia si acum se fac in zori, in curti si / sau la morminte focuri pentru morti din boz sau nuiele; se spune ca ele inchipuiesc focul pe care l-au facut slujitorii lui Caiafa in curtea arhiereasca, sa se incalzeasca la el, cand Iuda l-a vandut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfantul Petru, cand s-a lepadat de Hristos. In unele locuri (Zona Clujului) de Joia Mare se striga peste sat. Dar strigarea o facea Voevoda Tiganilor - un flacau caruia i se comunicau abaterile fetelor si feciorilor din Postul Mare.

JOIA MARE. Obiceiuri şi tradiţii. Joia Mare este cunoscuta mai ales, in cultura populara actuala, ca ziua in care se inrosesc ouale; pentru ca se spune ca ouale inrosite sau impistrite in aceasta zi nu se strica tot anul. De asemenea, oamenii cred ca aceste oua sfintite si ingropate la mosie o feresc de piatra. Ouale se spala cu detergent, se clatesc, se lasa la uscat, apoi se fierb in vopsea. Pe langa oua rosii, romanii contemporani mai vopsesc ouale si in galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunza, apoi il leaga intr-un ciorap subtire si asa il fierb, ca sa iasa "cu model". Mai demult, ouale se vopseau cu coji de ceapa, cu sunatoare (pojarnita), cu coaja de crin rosu sau cu flori de tei; luciul li se dadea stergandu-le, dupa ce s-au fiert, cu slanina sau cu untura, potrivit crestinortodox.ro

JOIA MARE În Joia Mare, nu sefac sub nicio formă parastase. A săvârși slujba parastasului și în Sfânta și Marea Joi este cu totul nepotrivit. De ce? În primul rând, astfel de slujbe nu sunt reglementate de nici o carte de cult ori cu rânduieli tipiconale.

În al doilea rând, din cauza faptului că în fiecare zi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, tot ceea ce auzim și vedem duhovnicește, tot ceea ce trăim este „mare și sfânt”, reprezentând participarea noastră la suferința Marelui Răstignit – Hristos Domnul, care este centrul întregului program liturgic al săptămânii premergătoare sărbătorii pascale.

Conform învățăturilor Triodului, consemnate și în manualele de liturgică, pomenirea celor adormiți se săvârșește doar în sâmbăta a doua, a treia și a patra din Postul Mare. De ce? Deoarece în sâmbăta primei săptămâni îl pomenim pe Sfântul Teodor, iar în a cincea o cinstim în chip deosebit pe Sfânta Fecioară Maria (amintim că vineri seara se slujeşte denia acatistului Bunei Vestiri, care în fapt reprezintă utrenia zilei următoare). Triodul, cartea cuprinzând rânduielile specifice Postului Mare, după slujba pentru cei răposați din sâmbăta a doua, amintește că „în acest chip se face slujba pentru cei morți în trei sâmbete ale Sfântului Post, când nu cade nici unul din cele trei praznice: ale Sfântului Ioan Înaintemergătorul, al Sfinților 40 de Mucenici sau Bunavestire”.

Numai urmând rânduiala Bisericii, vom putea trăi intens zilele dramatice ale Sfintelor Pătimiri și morții Domnului Hristos, conștientizând importanța pregătirii, a solidarizării cu Izbăvitorul nostru, ca să împlinim ce spune cântarea: „astăzi mă îngrop împreună cu Tine Hristoase, și mâine înviez împreună cu Tine în duh”.

Sursa articol

25 de lucruri pe care orice femeie ar trebui să le aibă până la 25 de ani

Prin 1997 o revistă americană pentru femei a publicat un material numit „25 de lucruri pe care o femeie ar trebui să le aibă şi să le ştie înainte să împlinească 25 de ani”. Lista a devenit atât de populară printre femeile din toată lumea, încât s-a răspândit rapid pe mail şi cam pe toate canalele de comunicare existente la acea vreme. Mult timp oamenii au crezut că îi aparţine Mayei Angelou, însă ea îi aparţinea – de fapt – Pamelei Redmond Satran.

Lucrurile nu s-au schimbat prea mult de atunci. Să ai o casă. Să ai un job stabil. Să ai un rol clar în societate. Da, societatea (încă) vrea multe lucruri de la tine şi nu, nimănui nu îi pasă că nu ai împlinit încă 30 de ani. Hai să vedem cum credem noi că ar trebui să sune celebra listă de atunci dacă ar fi publicată în zilele noastre.

Ce ar trebui să ai (sau să ştii) înainte să împlineşti 25 de ani:

•  1. Suficient de multă încredere încât să nu te mai justifici în faţa tuturor pentru alegerile tale: cum te îmbraci, ce/cum/cât mănânci, cu cine te întâlneşti.
•  2. Un cont în bancă în care să ai bani care să îţi ajungă cel puţin câteva luni. George Soros spunea că perioadele de recesiune vin şi pleacă, însă nici măcar cei mai mari specialişti în economie nu pot prezice următoarea perioadă în care o mulţime de oameni îşi vor pierde job-urile. Dacă nu ai deja un cont în bancă, fă-ţi unul. Mâine. Just in case.
•  3. Prieteni potriviţi şi oameni pe care chiar îi vrei în preajmă. Sună absurd, dar în ziua când împlineşti 25 de ani ar trebui să te uiţi pe Facebook şi să constaţi că ai doar prieteni pe care îi vrei acolo. În ziua când împlineşti 25 de ani ar trebui să te uiţi în telefon şi să constaţi că ai doar numerele oamenilor cu adevărat importanţi. În ziua când împlineşti 25 de ani ar trebui să te uiţi în jurul tău şi să constaţi că eşti înconjurată doar de oamenii care sunt cu adevărat importanţi pentru tine. Nu îţi fie frică să renunţi la oamenii care nu se mai potrivesc în sau cu viaţa ta.
•  4. Un best friend pe care să îl poţi suna la 4 dimineaţa, căruia să îi spui că vrei să plângi pe umărul ei/lui şi el/ea să vină glonţ la tine cu o cutie MARE de bomboane de ciocolată. Da, există aşa ceva. Şi da, vorbim din proprie experienţă. :)
•  5. Un loc al tău şi doar al tău. Ştim că e amuzant să schimbi mereu apartamentele, să te plimbi între o chirie şi alta, însă la 25 de ani chiar ar trebui să ai un loc al tău şi doar al tău.
•  6. Să ştii clar de ce ai nevoie de la o relaţie. Nu să ştii clar ce vrei sau ce crezi că vrei, ci să ştii clar de ce ai nevoie. Şi, pe lângă asta, ar trebui să mai ai şi disponibilitatea să vrei să explorezi oameni şi situaţii până în momentul în care o să găseşti relaţia aia de care ai nevoie. Din nou, nu să găseşti relaţia pe care o vrei. Ci relaţia de care ai nevoie.
•  7. Un dulap. Un dulap în care să ai o haină pe care să o poţi purta la o nuntă, o haină pe care să o poţi purta la o înmormântare, o haină pentru o petrecere neanunţată, o haină pentru un interviu şi – neapărat – o haină pe care s-o poţi purta la un dream date, în caz că primeşti din senin un telefon de la un tip mişto. :)
•  8. Curajul de-a cere o promovare, o mărire de salariu, o întâlnire unui bărbat care îţi place.
•  9. Convingerea că meriţi lucrurile de mai sus.
•  10. Un restaurant preferat în care să-ţi duci prietenii atunci când vin să te viziteze, o cafea preferată, o coafură pe care s-o poţi obţine dimineaţa în 5 minute, cărţi de vizită în sertarele de la birou, o carte preferată în bibliotecă şi un dormitor decorat în aşa fel încât să te facă să te simţi mândră că e opera ta.
•  11. Un hobby care nu are nimic de-a face cu shopping-ul, pictura sau lectura.
•  12. Nişte reţete pe care le poţi pregăti fără să ai în faţă cartea de bucate şi fără să fie nevoie s-o suni pe mama sau bunica.
•  13. Să fii capabilă să pregăteşti un fel de mâncare fiind sigură că o să fie comestibil. :)
•  14. O vacanţă despre care să le povesteşti prietenilor tot felul de lucruri amuzante. Dacă nu ai bifat o asemenea vacanţă, trăieşte-o cât mai repede. Poate chiar vara asta.
•  15. Să fii atât de sigură pe tine şi pe ceea ce eşti încât să nu te mai compari cu nicio altă femeie. Niciodată.
•  16. O relaţie atât de bună cu propriul corp încât să nu îţi mai pese ce crede partenerul tău. O relaţie atât de bună cu coprul tău încât să nu îţi mai pese ce crede nimeni, în afară de tine.
•  17. Un nume în agenda ta de telefon al unui om care ar fi de acord cu tine dacă i-ai citi cu voce tare fraza de mai sus.
•  18. Să ştii că i-ai iertat deja pe toţi foştii iubiţi.
•  19. Să ştii clar ce vrei în pat şi să ai suficientă încredere să ceri lucrurile care îţi plac fără să te simţi stânjenită.
•  20. Să ai o şurubelniţă, un bec de schimb, un card de credit la care ai acces numai tu, un sutien făcut pe comandă. Plus: ar trebui să ştii cum să schimbi un cauciuc, să desfunzi o chiuvetă, o ţeavă din apartament, cum să faci o investiţie fără să te arzi şi - must-have! - o listă cu toate magazinele din oraş în care poţi găsi pantofii tăi preferaţi la reducere.a
•  21. O relaţie bună cu părinţii tăi. Şi ai lui.
•  22. Un paşaport, o geantă foarte mare de voiaj şi abilitatea de-a şti să împachetezi exact ce şi cât trebuie, dacă ţi se oferă ocazia să pleci pe neaşteptate în weekend, într-o vacanţă sau – de ce nu? – dacă ţi se oferă ocazia de-a începe o nouă viaţă, în altă parte.
•  23. Un emergency kit în care să ai o aspirină, o pereche de bikini, o periuţă de dinţi, 50 de lei, un prezervativ, un pachet de şerveţele şi un plan B. Just in case of life.
•  24. Să te fi iertat deja pentru tot ce-ai făcut până în momentul ăsta.
•  25. Să ai o mică, o foarte mică idee despre ce-ai vrea să fii de-acum încolo. Pentru că viaţa de-abia acum începe. :)

Sursa articolului

O duminică frumoasă vă doresc!

Top 5 mancaruri frantuzesti pe care trebuie sa le incerci

Cea mai cunoscuta bucatarie a lumii, bucataria frantuzeasca si-a castigat renumele inca de acum sute de ani, in special gratie micilor producatori care au oferit restaurantelor si magazinelor alimente de calitate. Asa se face ca in Franta, in timp, bucatarii au dus arta culinara la standarde emancipate si nemaintalnite. Nu intamplator Ghidul Michelin, care recunoaste cele mai stilate si scumpe restaurante ale Planetei, are parinti francezi.

Cat priveste puterea calorica a bucatariei frantuzesti, multi oameni cred ca aceasta este scazuta, dar aparentele pot insela. Multe feluri de mancare au la baza carne si cartofi sau fasole, asa ca e bine sa fiti atenti ce sa comandati daca tineti la silueta. Pestele este insa omniprezent.

Top 5 cele mai faimoase mancaruri frantuzesti
1. Coq au vin 
Dupa traducerea mot-a-mot carnea de cocos este facuta la cuptor in sos de vin (se pune cel putin o sticla de vin, alb sau rosu, depinde de gusturi), cu ciuperci, bucati de bacon sau de sunca, si usturoi. Pentru ca mancarea sa fie si mai gustoasa, secretul este sa folosesti carne de cocos batrin. 

Unele restaurante folosesc sampanie in loc de vin pentru prepararea acestui produs, dar si pretul creste pe masura.

2. Foie gras 

Renumitul ficat de gasca sau de rata provine doar de la pasarile care au fost hranite excesiv, pentru a se ingrasa cu mult peste limita normala. Este o delicatesa in restaurantele frantuzesti si este extrem de scumpa. Cel mai bine se serveste alaturi de ciuperci, in compania unui pahar de coniac.

3. Cassoulet

Este o mancare deloc rafinata, pe baza de fasole si carne de porc, dar se mai foloseste si carnea de rata sau de gasca. Amestecul de fasole cu carne si putin sos tomat se coace la cuptor, la foc foarte mic.

4. Chocolate Mousse

Alaturi de Tarte Tatin este unul dintre cele mai cunoscute ale desertului frantuzesc. Este practic o crema dulce compusa din oua, smantana, ciocolata si zahar. Se serveste intotdeaua rece si, optional, cu topping de fructe sau fructe de padure.

5. Bouillabaisse

Este o tocanita pe baza de peste, asezonata cu o gramada de ierburi dar si usturoi, foarte populara pe Coasta de Azur, in special in zona orasului Marsilla. Poate contine si fructe de mare.

Ingredientele de baza ale bucatariei franceze

1. Painea 
Poate cea mai recunoscuta patiserie a lumii, patiseria din Franta cuprinde de la clasicele si crocante baguette pana la delicioasele croissante, servite in mod special la micul dejun. E pacat sa ajungeti in Franta si sa nu consumati paine traditional.

2. Ierburile 
Cine nu a auzit de faimoasele Herbes de Provence? Acestea reprezinta un amestec  uscat de rozmarin, busuioc, dafin, cimbru si levantica. Intreaga combinatie se foloseste pentru asezonarea mancarurilor pe baza de carne si de peste, sau in unele tipuri de salate.

3. Legume 
Pe langa cartofi, fasole sau morcovi, de o mare popularitate se bucura vinetele si dovleceii, iar ca delicatesa trufele, insa acestea sunt foarte scumpe si nu pot fi servite decit in restaurantele foarte bine cotate.

4. Carne 
Pe langa pui, vita, porc, rata sau gasca, in bucataria frantuzeasca se consuma si carne de cal sau de iepure. Carnea de cal se gaseste chiar si la supermarketuri.

5. Peste 
Francezii se bazeaza foarte mult pe sardine, ton, pastrav si cod, insa in zona mediteraneeana a Frantei crevetii, calamarii sau scoicile sunt la mare cautare.

6. Branza 
Un ingredient la fel de renumit in Franta precum produsele de patiserie. Se spune ca nici un francez care se respecta nu serveste o masa fara branza. In cele mai multe cazuri, un platou de branzeturi incheie o masa copioasa. Mai mult, in Franta veti avea ocazia sa degustati adevaratele specialitati Brie si Camembert.

In concluzie, daca ajungeti in Franta, intrati neaparat in patiserii, la restaurante cereti Coq au Vin si degustati unul dintre faimoasele vinuri frantuzesti. La desert, insistati pentru un platou de branzeturi traditionale, din diferite regiuni ale Frantei.

 sursa articolului

Cele 5 sosuri de baza din bucatarie

Chiar daca sunt unii carora le repugna ideea mancarii cu sos, cred ca este important sa stim care sunt sosurile de baza utilizate in bucatarie. Li se spune sosuri de baza deoarece in mod practic majoritatea sosurilor le vom obtine ca variatii ale acestor 5 sosuri principale. Deasemenea, cred ca este important sa stapanim tehnica de baza in obtinerea acestor sosuri pur si simplu pt ca sunt multe feluri de mancare unde un sos chiar face diferenta si complementeaza in mod fericit “vedeta” din farfurie.Ca scurt istoric, in sec. al XIX-lea un mare chef al bucatariei franceze (cum altfel?), practic poate prima personalitate internationala din domeniul artei culinare, pe numele sau Marie-Antoine Carême, defineste primele 4 sosuri de baza din bucatarie: béchamel, spaniol, velouté si german.  Pastrand proportiile, acest Carême este un fel de Sanda Marin a noastra.Un secol mai tarziu, un exponent al bucatariei franceze moderne, Auguste Escoffier, rafineaza aceasta lista considerand sosul german ca fiind ruda mai mica a celui velouté si adauga sosul olandez, respectiv sosul de rosii in cartea sa exponentiala “Le guide culinaire”. Voi descrie pe scurt cele 5 sosuri si modul de obtine a acestora deoarece nu vreau sa ne luam diploma in arta culinara ci doar sa stim de existenta acestora si le ce ne-ar putea ajuta.

1. Sos béchamel – cunoscut si sub denumirea de sos alb, acesta este un sos bogat, cremos si catifelat. Se obtine cu ajutorul a trei ingrediente: unt, faina si lapte. Untul si faina se folosesc in cantitati egale iar laptele se adauga in functie de consistenta pe care ne dorim sa o obtinem in final. In acelasi timp, in functie de utilizarea sosului putem aromatiza fie untul, fie laptele (care trebuie adaugat fierbinte) de obicei cu ceapa si/sau ierburi aromatice pe care in final le eliminam inainte de a servi acest sos. As mai mentiona faptul ca vom face un sos mai subtire cand vrem sa-l folosim ca baza pentru diverse feluri cum ar fi “macaroane cu sos de branza” sau pentru a complementa legume gatite la abur. Pentru situatiile cand avem nevoie de un sos asa zis “de legatura” vom face unul ceva mai consistent, de ex pentru lasagna sau caneloni.

Ca si tehnica pentru obtinerea acestui sos, intr-o cratita mica vom topi untul, peste care adaugam faina si amestecam bine. Laptele cald (aromatizat sau nu) il adaugam putin cate putin, omogenizandu-l inainte de a adauga o noua cantitate, astfel evitand sa facem cocoloase in sos.

2. Sos velouté – este un sos similar cu sosul bechamel, diferenta fiind aceea ca in loc de lapte, se adauga supa (de pui, vita sau peste). Se folosesc de asemenea cantitati egale de unt si faina iar supa se adauga treptat pana obtinem un sos subtire. Complimenteaza in mod excelent felurile de mancare cu carne de pasare sau fructele de mare.

3. Sos de rosii –  un sos care, desi simplu si binecunoscut, sunt bucatarii cum ar fi cea italiana care sunt practic concepute in jurul acestui tip de sos. Nu cadeti insa in capcana acestei simplitati deoarece un sos de rosii autentic se face de la zero si nu se cumpara unul gata facut! Pentru a obtine acest sos, incepem prin a adauga ulei de masline intr-o cratita cu baza groasa, peste care adaugam 1 ceapa taiata marunt. Ceapa trebuie adaugata inca de la inceput cand cratita este inca rece iar focul este unul mic spre moderat (aceasta deoarece nu vrem sa prajim ceapa ci doar sa o inmuiem). Cand aceasta s-a inmuiat adaugam 2-3 catei de usturoi, pe care eu va recomand sa ii feliati si doua linguri de pasta de tomate (din cea groasa si consistenta). Lasam putin pentru a se intrepatrunde aromele dupa care adaugam doua cutii de conserve de suc de rosii de calitate si un praf de sare. S-ar putea sa va surprind pt ca folosesc conserve insa am luat in considerare faptul ca in realitate, avem rosii bune si gustoase doar vreo 3-4 luni pe an. In rest…trebuie sa ne descurcam!

Amestecam bine si lasam la foc mic spre mediu pentru aprox 40 min. Da, dureaza ceva insa, in final, obtineti un sos de rosii autentic si foarte gustos. In final, gustati de sare si mai adaugati daca este cazul. Dupa ce il raciti, il puteti da la congelator in pungi speciale si folosi ulterior dupa ce l-ati adus la temperatura camerei.

4. Sos olandez – este un sos pentru ocazii speciale, care este folosit pentru a complimenta preparate rafinate cum ar fi sparanghelul sau ouale benedict. Este un sos din categoria “nu faceti asta singuri acasa”, nu pentru ca nu ar merita ci pentru ca trebuie sa ai un caracter puternic din moment ce este foarte probabil sa nu iti iasa din prima 

Dar, asa cum spuneam, aici nu dam examen ci doar le trecem in revista. Partea draguta e ca nu ingredientele fac sa fie dificil de obtinut acest sos (avem nevoie doar de galbenus de ou, apa rece, unt clarifiat, lamaie si sare) ci mai degraba tehnica folosita. In teorie, nu e complicat: se bate cu telul intr-un bol de inox galbenusul de ou cu putina apa rece pana se tripleaza in volum, dupa care, pe un bain-marie, se amesteca pentru inca 1-3 minute pana se dubleaza inca o data in volum. Se ia de pe foc, si se adauga incet dar constant, amestecand continuu, unt clarifiat caldut (untul trebuie sa fie la o temp de 55-60 grade). Untul clarifiat este untul pe care l-am topit si am eliminat spuma alba care se formeaza, ramanand acel lichid galbui. In final se adauga suc de lamaie, sare si eventual un pic de boia iute, dupa gust.

5. Sos spaniol (sos brun sau demi-glace) –  este un sos cu o aroma extraordinara, insa ceva mai migalos de facut intr-o bucatarie neprofesionala. Pasii sunt destul de simpli, insa este un sos care se obtine intr-un timp destul de indelungat. Practic, acest sos se obtine caramelizand la cuptor (separat) oase de vita si legume (ceapa, usturoi, morcov si praz). Dupa caramelizare, acestea se adauga intr-o cratita incapatoare peste care se pune o cantitate suficienta de apa si se aromatizeaza cu foi de dafin, boabe de piper si cimbru. Se da la foc potrivit pentru cateva ore bune, pana se obtine un sos consistent care se strecoara si se mai lasa pe foc pana se injumatateste ca si volum.

Doar ca sa sustin cu cateva exemple faptul ca acestea sunt sosuri de baza din care se pot obtine multe alte sosuri, mentionez cateva din aceste variante:

Din sosul béchamel se poate obtine:

-sos de smantana – adaugand in final smantana lichida

-sos Mornay – adaugand cascaval ras si/sau parmesan si omogenizand intr-un bechamel deja preparat

-sos de mustar – adaugand o lingurita de mustar la sosul de baza

Din sosul velouté se poate obtine:

-sos german – care este un veloute imbogatit cu galbenus de ou

-sos Bercy – se foloseste supa de peste, vin alb si salote

-sos Supreme – cu ciuperci sotate si smantana

Sursa articol