Azi aș dori să vorbim despre un subiect pe cât de delicat, pe atât de adevărat. Spuneți-mi voi de câte ori nu ați gândit că lumea din jurul vostru nu vă înțelege, vă judecă fiecare pas, fiecare gest și vă taxează de fiecare dată când fără să vreți călcați strâmb.
Ei bine așa eram și eu mă frământam de fiecare dată când nu auzeam ceea ce doream de la oameni din jurul meu. E greu să fii pe placul tuturor, aș putea spune chiar imposibil. De ce? E simplu, chiar dacă suntem din punct de vedere anatomic la fel adică cu toți avem două mâini, două picioare, un cap pe umăr, din punct de vedere cognitiv sunt foarte diferiți, deoarece fiecare am fost învățați cu anumite principi sau le-am dobândit pe parcursul vieții. Fiecare avem un anumit trecut, cu bune și cu rele, care ne-a format și ne-a făcut să fim cei de azi.
De multe ori judecăm persoana după înfățișare, comportament, iar după ce ajungem să o cunoaștem mai bine, ne dăm seama cât de mult ne-am înșelat. Într-adevăr nu putem cunoaște povestea din spatele fiecărei persoane, dar cel puțin persoanele din jurul nostru de la școală, de la locul de muncă, nu ar trebui judecate, ar trebui înțelese și la nevoie ajutate.
Cu ce a greșit de exemplu fetița din colțul străzi,cu hăinuțe murdare și rupte pe ea, cu picioruțele toate crăpate de frig, lihnită de foame?Cu siguranță acum am zice, cu nimic. Dar atunci când trecem pe lângă ea zilnic și o vedem că stă mereu cu mâna întinsă, începem să o judecăm: "Uită-te și la asta nu știe altceva face. De ce nu muncește? Așteaptă mereu ajutorul nostru." Nu știm însă că ea are 7 frați acasă, iar de 3 ani e și mamă și tată pentru ei, ea neavând mai mult de 10 ani. E drept "munca e brățară de aur", fiecare dintre noi trebuie să ne câștigăm astfel existența, nu prin alte mijloace. Dar trebuie să fim conștienți că trebuie să fim grijulii și cu cei din jurul nostru, care ar dori muncească dar nu unde, care sunt neajutorați de exemplu copii și oamenii învârstă ori cei cu un handicap.
Concluzie, ar trebui să fim mai atenți la cei din jurul nostru, să le ascultăm povestea și pe urmă să îi judecăm. Dacă nu putem să îi ajutăm mai bine ne vedem de treaba noastră, deoarece "Cine suntem noi să judecăm pe alți?" , iar dacă nouă nu ne place să fim judecați, "De ce i-am judeca pe alți?".
Eu sunt de părere că fiecare lucru rău din viața noastră e consecința faptelor noastre, așa că haideți să facem cât mai mult fapte bune, care în viitor ne va aduce liniște și fericire în viață.
O zi frumoasă va doresc în continuare, însorită și plină de energie.
Mulțumesc din suflet că mi-ați citit articolul.
