30 aprilie 2015
28 aprilie 2015
27 aprilie 2015
26 aprilie 2015
Top 10 duete muzicale care au scris istorie. Melodiile de dragoste care iti rascolesc sufletul
1. Andrea Bocelli & Sarah Brightman - Time To Say Goodbye
2. A Great Big World & Christina Aguilera - Say Something
3. Pink ft. Nate Ruess - Just Give Me A Reason
4. Jennifer Lopez Ft. Marc Anthony - No Me Ames
5. Whitney Houston & Enrique Iglesias - Could I Have This Kiss Forever
6.Ville Valo & Natalia Avelon - Summer Wine
7.Nick Cave & The Bad Seeds/Kylie Minogue - Where The Wild Roses
Grow
8.Robbie Williams and Nicole Kidman - Somethin' Stupid
9.Mary J Blidge& U2 - One
10.Bryan Adams, Rod Stewart, Sting - All For Love
Pediatru american: „11 lucruri pe care aș vrea ca toți părinții să le știe”
Dupa 25 de ani de practica in domeniul pediatriei si dupa o comunicare cu mii de copii, pediatrul american Stephen Cowan a observat ca anumite probleme in relatia dintre parinti si copii si care ii afecteaza pe adulti apar din nou si din nou.
El le-a rezumat si a prezentat 11 sfaturi pentru parinti, pe care le-a descris intr-un articol intitulat „11 lucruri pe care as vrea ca toti parintii sa le stie” , publicat pe MindBodyGreen.com.
Va prezentam cele 11 lucruri care nasc conflicte in relatiile parinti-copii, pentru ca, stiind de ele, sa le transformati in avantaje si sa le gestionati cu succes.
1. Cresterea si dezvoltarea copilului nu este o competitie
In aceasta perioada, cu totii ne grabim sa crestem mari. In lumea noastra post-industriala a vitezei si eficientei, am uitat ca viata este un proces asemanator cu coacerea unui fruct. Pentru a obtine un fruct bun, trebuie sa alimentezi niste radacini puternice. Acorda mai multa atentie pamantului, terenului care sustine viata copilului tau: fa o plimbare cu copilul, mananca impreuna cu el, jucati-va impreuna, povesteste-i o experienta din copilaria ta.
2. Traditiile de familie incurajeaza radacinile puternice si o viata sanatoasa
Este adevarat ca, pentru a crea traditii familiale, este nevoie de timp si de perseverenta. Dar rezultatul este pe masura. Traditiile personale sunt sacre deoarece ele creeaza mediul necesar comunicarii care intareste legaturile de iubire si intimitate in familie si construiesc acea incredere care iti va proteja copilul pe drumul sau prin viata.
3. Oamenii cresc in cicluri
Fiecare viata de copil are un ritm si un puls proprii – uneori rapid si intens, iar alteori lent si linistit. Si, la fel cum fiecare primavara ne aduce un sentiment reinnoit de apreciere a vietii, fiecare noua etapa a vietii copilului reprezinta o noua peioada de descoperiri si minuni. In definitiv, invatarea nu inseamna numai acumulare de informatii. Este totodata un proces de transformare a ideilor si, uneori, pentru acest lucru trebuie sa uiti anumite lucruri pentru a reusi sa vezi realitatea cu o privire proaspata. Unii copii vor face un pas inapoi inainte de a face un salt urias inainte.
A creste in cicluri inseamna si faptul ca nu avem doar o singura sansa de a invata ceva. Aceeasi lectie va aparea in fata noastra din nou si din nou pe masura ce trecem prin anotimpurile vietii noastre. Acest mod de a intelege copilaria implica o iertare profunda, care ii elibereaza pe parintii care vor „sa faca lucrurile bine” din prima incercare, spune pediatrul american.
4. Incurajarea nu acelasi lucru cu permisivitatea
Nu ne-am propus sa crestem mici regi si regine. De regula, regii nu o duc foarte bine in societatea noastra. Potrivit doctorului Cowan, studiile recente au aratat ca indulgenta, permisivitateaii slabesc de fapt fortele copilului care il ajuta sa supravietuiasca, diminuandu-i motivarea si sentimentul succesului.
Incurajarea inseamna sa-i insufli copilului curaj, si nu sa faci totul in locul lui. Creeaza un mediu in care sa se simta sustinut, fara sa se simta presat in vreun fel. Iubirea neconditionata este ceea ce-l incurajeaza pe copil sa-si asume riscuri, sa experimenteze si sa faca greseli stiind ca nu va fi judecat pentru ele. Uneori, sa fii o prezenta incurajatoare in viata copilului inseamna sa te dai un pic la o parte, fiind mereu gata sa-i dai o mana de ajutor atunci cand circumstantele o cer, dar avand mereu incredere in abilitatea sa innascuta de a se descurca.
Asta inseamna incurajarea. Pe de alta parte, permisivitatea limiteaza libertatea copilului, crescandu-i exagerat sentimentul de importanta a propriei persoane si scazandu- rabdarea de care are nevoie pentru a depasi obstacolele atunci cand lucrurile nu se desfasoara imediat asa cum isi doreste. Permisivitatea conduce la micimea gandurilor si a actiunilor.
5. Copiii sunt invatatorii nostri spirituali
Nu trebuie sa mergi undeva departe, cheltuind multi bani, daca vrei sa ajungi la iluminarea spirituala. Micul si inteleptul tau mentor este chiar aici in fata ta, oferindu-ti adevarata intelepciune pe gratis!
Cand sunt mici, copiii se uita la fiecare miscare a noastra, studiindu-ne inconsecventele in incercarea de a intelege aceasta lume nebuna. Si apoi vor face apel la acele inconsecvente. Tine minte, cand simti ca un copil iti forteaza limitele, sunt limitele tale, nu ale lui. Ofera-ti timp pentru a asculta si a intelege ce incearca sa te invete copilul. Unul dintre secretele parintilor de succes este ca ei sunt pregatiti si dornici de schimbare pentru copii, din dragoste pentru ei. Atunci cand esti dispus sa-ti vezi limitele si sa intelegi ce te enerveaza, deschizi o constiinta de sine mai profunda, care te transforma si pe tine, si pe copil.
6. Un simptom este modul in care corpul ne spune ca trebuie sa schimbam ceva
Un doctor bun, se intreaba ce urmareste de fapt acest simptom?, mai degraba decat pur si simplu sa incerce sa-l suprime. Corpul nostru are propria sa inteligenta. Insa numeroase reclame la produse farmaceutice incearca sa ne convinga ca este ceva gresit sa ai niste simptome. Doctorul Stephen Cowan spune ca o mare parte din educatia sa medicala a fost axata pe modalitatile de a elimina simptomele ca si cum acestea ar fi de fapt problema (este ca si cum i-ai cere organismului sa taca, si la fel de nepoliticos). Noi nu avem incredere in inteligenta corpului nostru. Noi gandim prea mult si avem tendinta sa ne fie frica de senzatiile din corpul nostru.
„Dar copiii m-au invatat ca un simptom precum febra nu este o problema. Orice o provoaca ar putea fi o problema, dar febra ese doar modul in care organismul incearca sa faca fata cu ceea ce se intampla”, scrie specialistul citat.
Sa luam drept exemplu un copil cu febra. Ce alte simptome mai are? Daca este jucaus, nu trebuie sa scazi febra. Asta inseamna ca organismul incearca sa creeze o caldura suplimentara prin metabolism pentru a mobiliza sistemul imunitar. Pentru a-l ajuta, ii poti da copilului lichide calde (nu reci) pentru a evita deshidratarea si mancare nutritiva, precum supele, pentru a sustine aceasta lupta.
7. Fii pregatit
Aceasta este o stare de pregatire care poate fi alimentata de incredere sau de frica. In aceasta perioada, pediatrul american spune ca practica „medicina de pregatire”, mai degraba decat de preventie, astfel incat imbolnavirea nu este privita ca un esec. Sa fii sanatos asta nu inseamna sa nu te imbolnavesti niciodata. Viata este o calatorie cu suisuri si coborasuri si un copil in crestere traieste intr-o stare constanta de flux.
Pentru a deveni puternic, sistemul imunitar al copilului trebuie sa invete cum sa se imbolnaveasca si cum sa se insanatoseasca. Protejarea exagerata a copiilor in fata bolilor ii priveaza de informatia care ii pregatesc pe deplin pentru a se putea insanatosi.
In loc sa traiesti cu o frica constanta de boli, trebuie sa stii ca sunt remedii naturale care sa sustina insanatosirea copilului rapid si eficient: o buna alimentatie, hidratarea, probiotice, odihna adecvata si exercitii. Si, cel mai important, in loc sa te concentrezi pe cat de des se imbolnaveste copilul, sarbatoreste cat de des se insanatoseste.
8. Vindecarea necesita timp
„Cea mai mare parte din medicina alternativa pe care o practic in aceasta perioada are nevoie de timp. Ca societate, suntem dependenti de vindecarile rapide din cauza ca nu mai avem timp pentru a ne imbolnavi. Ca medic, a fost invatat sa fiu un fel de pompier glorios, care cauta sa sa rezolve urgentele rapid si eficient”, scrie medicul.
In cazul urgentelor, sunt deseori necesare medicamente puternice pentru a salva vieti, dar majoritatea problemelor de sanatate ale copiilor nu sunt urgente. In aceste cazuri, pentru vindecare este nevoie de mai mult decat medicamente puternice. Este nevoie de timp. „Imi dau seama ca sa-ti iei o zi libera in plus de la serviciu deoarece copilul a fost trimis acasa de la scoala cu o raceala poate adauga un stres in plus la viata deja destul de stresata. Dar copiii m-au invatat ca vindecarea este un fel de proces de dezvoltare care are propriile sale etape”, se arata in articol.
Atunci cand nu-i dam organismului copilului suficient timp pentru a-si reveni dintr-o boala, il privam pe copil de etapele necesare din care trebuie sa invete cum sa-si dezvolte o sanatate puternica. In schimb, atunci cand ne dam timp suficient pentru a ne recupera, boala devine o calatorie de descoperire, nu doar o destinatie, incepem sa vedem boala si insanatosirea ca pe doua fete ale aceleiasi monede.
9. Secretul vietii este sa lasi lucrurile sa treaca
Viata este un proces constant de a face loc lucrurilor sa mearga in directia lor. Lucrurile frumoase care s-au consumat la timpul lor se transforma in altceva. La fel cum primavara ii cedeaza locul verii, asa este fiecare etapa a dezvoltarii, un proces de a lasa sa treaca. Mersul de-a busilea face loc mersului in picioare. Ganguritul face loc vorbirii. Copilaria este inlocuita cu adolescenta. Odata ce inspiri, urmeaza sa expiri.
Fiecare anotimp, fiecare etapa, fiecare mic ritm din viata noastra este o chestiune de a-i da drumul sa plece. Acest lucru ne permite sa scapam de ceea ce nu avem nevoie sa faca parte din viata noastra cu noi informatii si noi experiente. A da drumul sa plece nu este un lucru mereu usor si fiecare copil are propriul sau timp si stil de adaptare. Natura favorizeaza diversitatea. Poate cea mai importanta modalitate prin care copiii invata cum sa lase lucrurile sa plece este modul in care se joaca. Jocul inseamna sa-ti lasi inhibitiile sa plece si sa nu te iei prea in serios.
10. Ai incredere in tine. Iti cunosti copilul mai bine decat oricine altcineva
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care doctorul Cowan ii invata pe tinerii parinti este cum sa aiba incredere in ei insisi. Nicicand acest lucru nu face mai mult rau ca atunci cand apare un bebelus. Ne asteptam sa stim totul si totusi ne simtim ca si cum am sti nimic. Dar aceasta stare ca nu stii nimic poate fi o oportunitate de a ne dezvolta intuitia.
Un parinte constient incepe prin a asculta cu inima deschisa ce se intampla in viata copilului, fara teama sau panica. Studiile au aratat ca intuitia materna este mai puternica decat orice teste de laborator in semnalarea unor probleme. Din pacate, astazi suntem inundati cu foarte multe informatii groaznice care ne afecteaza capacitatea de a ne asculta intuitia.
Invata secrete de la copilul tau. Priveste-ti bebelusul in ochi. Imagineaza-ti cum este sa fii constient de lume inainte de a folosi limbajul, inainte de toate acele etichete care apar in timp, ne sperie si separa lucrurile in bine si rau, corect si gresit. Bebelusii nu au dusmani. Asa se vad lucrurile de la sursa. Este ceea ce zen budistii numesc „mintea incepatorului”. Uita-te atent cum copilul tau respira cu abdomenul. Este respiratia Qigong. Opreste-ti gandurile pentru un moment si incearca sa respiri si tu la fel. S-ar putea sa gasesti raspunsurile de care aveti nevoie cum stau si te asteapta acolo.
11. Priveste lucrurile in ansamblu
Pediatrul citat a vazut mii de copii crescand si a realizat ca ceea ce pare o chestiune esentiala pentru un copil de patru luni sau pentru un adolescent de 14 ani se dovedeste a fi doar o pietricica pe drumul vietii. Atunci cand oprim, facem un pas in spate si vedem intregul tablou, atunci descoperim intelepciunea si compasiunea.
17 aprilie 2015
15 aprilie 2015
14 aprilie 2015
12 aprilie 2015
9 aprilie 2015
8 aprilie 2015
Cele mai vechi universități din lume
Universitatea din Viena sărbătorește astăzi 650 de ani de la înființare. Este cea mai veche universitate din spațiul german, dar într-un top al celor mai vechi universități din lume nu intră nici măcar în primele zece. Primele universități se înființează în Europa occidentală în secolul al XI-lea, dar instituții de studii superioare existau deja în spațiul islamic: recordul pentru cea mai veche universitate este deținut de Al-Karaouine, din Fes, Maroc, fondată în... 859.
Universitatea din Bologna (1088)
Universitatea din Bologna este cea mai veche universitate europeană și instituția care a dat chiar numele de universitate, de la universitas (lat.). Ea a fost fondată în anul 1088 și s-a dezvoltat din societățile de ajutor reciproc înființate de străinii care veneau la studiu în oraș; aceștia căutau să fie protejați de legile prin care puteau fi pedepsiți colectiv pentru crimele comise de conaționali ai lor. Aceste societăți, numite națiuni, au decis să formeze o asociație mai mare, pe care au denumit-o universitas.
Universitatea Oxford (1096-1167)
Deși nu se cunoaște exact data fondării universității, Oxford este clar cea mai veche universitate din lumea anglo-saxonă. Primele cursuri au început să fie predate aici din 1096, iar instituția s-a dezvoltat rapid după 1167, când Regele Henric II le-a interzis studenților englezi să mai urmeze cursurile Universității din Paris.
Universitatea din Salamanca (1134)
Cea mai veche universitate din Spania (prima, cea de la Palencia, a fost închisă ulterior) a fost fondată la Salamanca, în 1134. A fost recunoscută ca universitate în 1218 de către Regele Alfonso IX, iar 1254 s-au stabilit regulile de organizare și finanțare. Aici a venit Cristofor Columb pentru a se consulta cu savanții, în căutarea unei rute către India.
Universitatea din Paris (1170 – 1250)
Universitatea din Paris a fost fondată oficial de către Biserica Catolică în 1200, dar prima referință istorică cu privire la studiile organizate pe lângă Catedrala Notre-Dame datează din 1170. O altă referință datează din 1182, știindu-se că Papa Inocențiu III și-a terminat atunci studiile la această universitate. Universitatea este cunoscută astăzi drept Sorbona după colegiul cu același nume fondat în 1257.
Universitatea Cambridge (1209)
Cambridge a fost fondată de un grup de profesori de la Oxford care au părăsit universitatea în urma unui scandal privind executarea a doi profesori, în 1209. Astfel, rivalitatea dintre cele două universități – cunoscută și astăzi – datează încă de la fondarea sa. De numele unuia dintre absolvenții universității Cambridge, John Harvard, se leagă prima universitate din America: Harvard.
Universitatea din Padua (1222, posibil mai veche)
Universitatea din Padua a fost fondată, ca facultate de drept și teologie, de profesori care au plecat de la Universitatea din Bologna în căutarea unui mediu academic cu mai puține constrângeri.
Universitatea din Napoli (1258)
Universitatea din Napoli a fost prima universitate publică. Ea a fost fondată de Împăratul romano-german Frederic II. Instituția s-a mutat la Salerno în 1253 și s-a întors la Napoli în 1258; de aceea, anul 1258 este considerat ca an al refondării.
Universitatea din Siena (1240)
Numită inițial Studium Senese, această instituție a fost fondată de Comuna din Siena în 1240. În 1321, instituția a atras foarte mulți studenți plecați de la universitatea din Bologna, aflată în apropiere.
Universitatea din Valladolid (1241)
A doua cea mai veche universitate din Regatul Castiliei, universitatea din Valladolid a fost fondată în 1241 când cursurile de la universitatea din Palencia au fost mutate aici.
Universitatea din Coimbra (1290)
Prima universitate din Portugalia a fost fondată la Lisabona în 1290. Instituția a fost mutată de mai multe ori între Lisabona și Coimbra, unde rămâne definitiv din 1537.
Universitatea Jagiellonă, din Polonia, este cea mai veche universitate din Europa de Est; a fost fondată în 1364. În Rusia, prima universitate se deschide în 1755. În spațiul românesc, primele universități datează din timpul lui Alexandru Ioan Cuza.
Cele mai vechi universități din afara spațiului european
• Universitatea Al-Karaouine din Fes, Maroc, a fost fondată în anul 859 și este recunoscută drept cea mai veche universitate încă funcțională din lume.
• Universitatea Al-azhar din Egipt a fost fondată în anul 975.
• Colegiul Harvard, fondat în 1636, a fost prima universitate din America de Nord.
• Primele universități din America Centrală și de Sud au fost înființate la Santo Domingo, în 1538, și Lima, în 1551.
• Prima universitate din Asia a fost fondată în Filipine în 1611, dar trebuie reținut că în Extremul Orient existau alte tipuri de instituții de învățământ superior, diferite de modelul occidental.
Sursa articolului
7 aprilie 2015
6 aprilie 2015
SĂPTĂMÂNA PATIMILOR
SĂPTĂMÂNA PATIMILOR Începând cu ziua de Florii (Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului) se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor (Săptămâna Mare), în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
Denia de vineri seara cuprinde rânduiala Prohodului Domnului, cântări de o frumuseţe şi profunzime deosebite, care evocă deopotrivă durerea nespusă la vederea Fiului lui Dumnezeu pe cruce, cât şi nădejdea în biruinţa Învierii ce se întrezăreşte. Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizează înmormântarea Domnului.
Prin Denie se înţelege slujba Utreniei făcută seara aşa cum se face în cadrul privegherilor, adică slujba Utreniei, slujba de dimineaţă, se mută la vremea serii, după ce se sfârşeşte rânduiala Vecerniei.
Deniile se fac în timpul Postului Paştilor, miercuri şi vineri în săptămâna a cincea, miercuri fiind Canonul Sfântului Andrei, adică o slujbă de dimineaţă, o Utrenie, în care se cuprinde un canon mare. La fel vineri seara, în săptămâna a cincea, este slujba Acatistului Bunei Vestiri al Maicii Domnului, încadrat în slujba de dimineaţă, în slujba Utreniei, care se face seara.
Tot Denii se numesc şi slujbele din ultima săptămână din Post, Săptămâna Mare. Slujbele care încep în seara din Duminica Floriilor şi continuă în serile de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri din Săptămâna Sfintelor Patimi sunt Utrenii, adică slujbe de dimineaţa, făcute seara.
Traditii in Saptamana Mare
Aceasta se mai numeste si Saptamana Patimilor, deoarece tine din momentul intrarii lui Iisus in Ierusalim (in Duminica Floriilor) si pana la rastignirea acestuia in Vinerea Mare. Este o saptamana sfanta, binecuvantata, in care postul trebuie tinut strict si pregatirile de Paste facute ca la carte.
Luni, se citește, mai înainte de toate, istoria lui Iosif cel preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament în care Biserica a văzut preînchipuirea lui Hristos. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, smochinul blestemat de Iisus înaintea intrării în Ierusalim.
Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. “Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!”
In Martea Mare se aspira, se da cu matura, se spala geamuri si se fac treburile grele pe langa casa.
Miercurea Mare este ultima zi in care se mai pot face treburi pe camp sau se mai spala si calca. Din aceasta zi, se spune ca barbatii trebuie sa stea pe langa casa si sa isi ajute nevestele.
Joia Mare este ultima zi in care se pomenesc mortii, iar femeile merg la biserica si impart colaci de post, vin, miere si fructe. Barbatii aprind focuri rituale in curti, pentru sufletele mortilor care se reintorc acasa. In dupa-amiaza acestei zile se fac copturile: painea, pasca si cozonacul.
In Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor se tine post negru, nu se face treaba sau mancare, unii se scalda in rauri pentru a fi sanatosi tot timpul anului si seara se merge la biserica pentru Prohod si trecerea pe sub Sfantul Aer.
In Sambata Mare, femeile pregatesc mielul sacrificat in aceasta zi, fac ultimele pregatiri pentru masa si scot hainele noi pentru Inviere. Seara se vopsesc ouale, daca nu s-au pregatit din Joia Mare, si se face un cos pentru biserica ce contine: oua rosii, pasca, cozonac, sare, ustoroi, friptura de miel etc.
Săptămâna Mare este săptămâna Patimilor lui Iisus Hristos. Este numită şi Săptămâna Pătimirilor de către unii preoţi, în care creştinul „mimează”, după canoanele bisericeşti, suferinţele îndurate de Hristos. Acestea constau în îngrădiri, cum este postul Paştelui, cel mai sever din an, ce presupune abţinerea de la hrana de origine animală, dar şi de la fapte, gânduri şi vorbe rele. Creştinul se spovedeşte, se căieşte, purificându-se pentru a întâmpina Învierea Domnului şi a primi Sfânta Împărtăşanie. Este o săptămână mistică, de introspecţie, de pregătire duhovnicească deosebită a creştinilor pentru Înviere.
Slujbele specifice Săptămânii Mari sunt Deniile, adevărate roade de pocăinţă pentru creştini. Aceste rânduieli bisericeşti sunt însă şi prilej de manifestare, în paralel, a unor obiceiuri locale mai mult sau mai puţin legate de credinţa adevărată. Nu sunt sacrilegii, dar se îndepărtează de duhul ortodoxiei, neavând valoare religioasă, după cum spun preoţii. Sunt simple obiceiuri perpetuate ca tradiţii locale. Iată câteva dintre cele mai răspândite şi acceptate de Biserica Ortodoxă.
Înnodarea şnurului la Denia celor 12 Evanghelii
În Joia Mare se săvârşeşte Denia celor 12 Evanghelii. În timpul acestei slujbe, unele femei fac 12 noduri pe sfoară sau aţă, unul după fiecare Evanghelie, punându-şi dorinţe. În unele locuri, nodul respectiv se desface după ce dorinţa a fost îndeplinită, iar în altele, se desface la vreme de încercare, rostindu-se o rugăciune pentru rezolvarea problemei respective. Fetele nemăritate mai obişnuiesc să îşi pună şnurul înnodat sub pernă ca să-şi viseze ursitul.
La Denia celor 12 Evanghelii se obişnuieşte, în unele locuri, să se pună la „Vii”, legate între ele, cele 12 lumânări aprinse în timpul slujbei, una pentru fiecare Evanghelie. Şi acest obicei este tolerat de Biserică.
De asemenea, se duc la biserică vase noi, pâine lumânări şi vin şi sunt lăsate acolo până la Paşti.
Pomana dată peste mormânt şi focul prin care trec spiritele
Joia Mare este şi o zi specială pentru pomenirea celor adormiţi. Este ultima zi de pomenire a morţilor din Postul Mare. Este foarte important să se împartă căni – tradiţia vorbeşte despre „Cănile din Joia Mare” - colaci şi apă. Se spune că este bine să se dea toate acestea peste mormânt celui care le primeşte. Se mai obişnuieşte să se aprindă focuri pe morminte sau în curtea casei, pentru că se crede că în această zi morţii se întorc acasă şi vin la foc să se încălzească. De asemenea, focul aprins are rol purificator, spunându-se că el alege spiritele bune care vor păzi casa, de cele rele, pe care le alungă.
Se spune că slujitorii lui Caiafa au aprins, în joia când Iuda l-a vândut pe Hristos, un foc în curtea arhierească, pentru că le era frig. O altă interpretare a focului din Joia Mare este aceea potrivit căreia Sfântul Petru ar fi fost oprit de un asemenea foc atunci când s-a lepădat de Hristos.
Ouăle nu se vopsesc în Vinerea Mare
Se spune că ouăle înroşite în Joia Mare nu se strică tot anul. Gospodinele care nu au înroşit ouă în Joia Mare trebuie să facă acest ritual sâmbătă, înaintea Paştelui şi în niciun caz în Vinerea Mare. În această zi se spune că nu se face nimic pentru spor, deoarece nu rodeşte, pentru că Hristos a murit. Or, oul este un simbol al rodirii perpetue şi al formei rotunde aproape perfecte.
Este bine ca ouăle să fie vopsite numai în roşu, deoarece această culoare simbolizează sângele Mântuitorului. Tradiţia spune că acest lucru vine de la faptul că peste ouăle aduse de Mironosiţe au căzut picături din sângele lui Hristos răstignit pe Cruce. Se mai povesteşte că Maria Magdalena, care ducea un coş cu ouă, le-a spus unor necredincioşi cu care se întâlnise pe drum că Hristos a înviat. Ei au râs de ea, spunându-i că vor crede că aşa este dacă ouăle din coşul ei se vor înroşi ... iar acestea s-au înroşit pe loc.
Vinerea Mare mai este numită şi Vinerea Seacă, pentru că se ţine post negru toată ziua, pentru iertarea păcatelor şi pentru a avea spor şi sănătate tot anul.
Dansul ritual de bucurie şi înconjurarea Bisericii în genunchi
În Vinerea Mare, se scoate Sfânta Cruce în mijlocul Bisericii, la amiază, iar înaintea ei se aşează pe masă Sfântul Epitaf. Este ziua în care se tămăduieşte sufletul de păcat şi se spune că până şi cei blestemaţi se pot vindeca. Sfântul Epitaf aşezat în faţa Crucii cu Mântuitorul răstignit este loc de pelerinaj al credincioşilor. Este aşa-numita „trecere pe sub Masă” – un dans ritual de bucurie, după cum explică preoţii. Creştinii trec în genunchi pe sub Masă, acesta însemnând gestul suprem de pocăinţă, iar după ce ies, se ridică în picioare, gestul simbolizând faptul că respectivul nu rămâne doar la pocăinţă, ci „se îndreaptă”, se luminează după această trecere, se purifică. O altă interpretare a trecerii pe sub Masă este coborârea în Mormântul lui Hristos care s-a jertfit pentru iertarea păcatelor neamului creştin, iar ridicarea în faţa Crucii este triumful asupra suferinţei şi spălarea păcatelor.
Se poate trece pe sub Masă o dată sau de trei ori, cu o lumânare aprinsă, ritualul fiind diferit în funcţie de obiceiul locului. Pe Masă se pun flori. Se spune că nu este bine să treci după un bătrân bolnav, că s-ar putea să ajungi ca el sau să-i iei păcatele, şi nici după o femeie. După Prohod, se înconjoară Biserica împreună cu preoţii care au ţinut slujba. Unele persoane fac înconjurul sfântului lăcaş mergând în genunchi.
Scăldatul ritual
Este un alt simbol al purificării, al curăţirii trupeşti şi sufleteşti care se face în Vinerea Mare. Obiceiul spune că se face într-o apă curgătoare, ca să se ducă tot ce e rău. Creştinii care nu au la îndemână o astfel de sursă se mulţumesc cu apa de la duş, pentru că şi aceasta este „curgătoare”. Este bine să se facă acest ritual chiar înaintea Răsăritului sau cât mai devreme dimineaţa.
În Duminica Paştelui, creştinii se spală cu apă în care s-a pus un ou de Paşti şi un ban de argint, pentru a fi sănătoşi tot anul şi a nu duce lipsă de nimic.
Lumina Învierii
În noaptea de sâmbătă spre dumincă este Învierea. La miezul nopţii, creştinii cântă împreună cu preoţii „Hristos a Înviat!”. Slujba de Înviere se încheie dimineaţa, dar cei mai mulîi dintre creştini pleacă după ce au luat Lumina.
De la slujbă, creştinii trebuie să plece cu lumânarea aprinsă şi să meargă aşa cu ea pănă acasă, unde, după ce fac semnul Crucii, o sting în pragul de sus al uşii de la intrarea în casă. Gestul simbolizează lumina care ne luminează pe noi şi spaţiul în care trăim.
Lumânarea de la Înviere se ţine în casă şi se aprinde la nevoie, când creştinul se roagă pentru ceva special, pentru diferite trebuinţe.
Rugăciuni folositoare
Preoţii le recomandă creştinilor să citească Evangheliile în toată această perioadă. Astfel, înaintea Paştelui sunt recomandate Evagheliile după Matei, Marcu şi Luca, iar după Înviere, cea a lui Ioan Evanghelistul.
Este bine de ştiut că din Joia Mare până în Joia din Săptămână Luminată nu se spală rufe şi nici nu se coase. Curăţirea trupului este permisă. De asemenea, este de rău augur să te tunzi în Vinerea Mare. Se spune că „tragi a rău” şi că îţi va muri cineva apropiat din familie.
Nu în ultimul rând, creştinul trebuie să poarte haine curate, primenite, iar de Paşti, haine noi.
De asemenea, rugăciunile care se fac după Înviere, începând din Săptămâna Luminată şi până la Înălţare se fac stând în picioare, nu în genunchi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)